Definitie intentii dex98

INTÉNȚIE, intenții, s.f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ♢ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără vrea. ♢ Loc. conj. Cu intenția ... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ♢ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s.f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.